Depozitele de gaze ale Uniunii Europene au depăşit un nivel mediu de înmagazinare de 90%, peste cel de 80% stabilit de blocul comunitar drept obiectiv pentru a garanta un volum sigur în toamnă şi iarnă, în contextul nesiguranţei legate de livrările din Rusia.
Potrivit asociaţiei Gas Infrastructure Europe (GIE), care a prezentat datele actualizate la 5 octombrie, depozitele se află la o medie de 90,12%.
Ca fapt divers, gradul de umplere din prezent îl depăşeşte pe cel din perioada similară a anului trecut, care era de 75%.
Reglementările comunitare nu impun ca statele membre să aibă depozite de gaze, aşa cum se întâmplă în cazul petrolului, unde este obligatoriu să deţină rezerve pentru 90 de zile de consum. Astfel, cele 160 de instalaţii din 18 state comunitare ce dețin depozite conţin, în total, 1.002 TWh de gaze, arată sursa citată.
Umplerea în totalitate a acestor depozite cu 1.100 TWh va garanta consumul pentru trei luni, iar cantitatea ar fi insuficientă pentru a face faţă unei întreruperi totale a furnizării de gaze de către Rusia.
Înainte de pandemie, în 2019, Uniunea Europeană importa circa 1.800 TWh de gaze din Rusia, conform Centrului de studii „Bruegel”.
Însă, urmare a conflictului ruso-ucrainean, Uniunea Europeană a fost forțată să se reorienteze și a înlocuit Gazprom cu import de GNL (gaz natural lichefiat) din SUA (în mare parte).
Pe de altă parte, trebuie subliniat că statele membre UE au acceptat să facă un compromis, notează surta citată, care presupune să se economisească, în medie, 15% din gaze şi 10% din electricitate. Consumul de gaze în UE în sezonul de toamnă/iarnă 2020/2021 a fost de 3,319 TWh. În 2021, a fost de 3,216 TWh. Cifrele aparțin Reţelei Europene a Administratorilor de Reţele de Transport al Gazelor (ENTSOG). Această organizaţie a avertizat în luna iulie asupra importanţei umplerii depozitelor, nu doar pentru a face faţă sezonului rece 2022/2023, ci şi pentru a garanta un nivel minim de rezerve pentru 2023/2024.
Până la această dată, patru dintre cele cinci ţări cu cea mai mare capacitate de înmagazinare a gazelor au depăşit nivelul de 90%.
Germania a ajuns cu rezervele la 93,03% (228 TWh), Franţa, la 97,45% (129 TWh), Italia, la 91,94% (177 TWh) şi Olanda, la 92,66% (128 TWh). Al cincilea membru UE după capacitatea de înmagazinare, Austria, a ajuns la un grad de umplere a depozitelor de 82,26% (78 TWh). Spania, care la negocieri a cerut să fie luate în calcul şi rezervele de gaze naturale lichefiate (GNL), deţine depozite umplute până la nivelul de 90,92% (32 TWh). Ungaria are „doar” 74%, Bulgaria, 77%, iar Letonia, 53%.
Nouă state membre UE nu dispun de depozite de înmagazinare – Slovenia, Grecia, Cipru, Malta, Luxemburg, Estonia, Lituania, Irlanda și Finlanda. Normativele europene le obligă pe aceste state să se asigure că o ţară vecină înmagazinează cel puţin echivalentul a 15% din consumul său anual.
În afară de aprovizionare, preţul ridicat al produselor energetice reprezintă una dintre principalele preocupări în UE. 15 state membre, printre care Franţa, Italia, Spania, Polonia şi Belgia, vor să se impună un preţ maxim la achiziţie pentru toate importurile de gaze, iniţiativă cu care nu sunt de acord Germania, Olanda și nici Comisia Europeană.